12.IV.1924 – 22.I.2020
Plasat în una dintre cele mai emblematice zone geologice ale României, muzeul mineralogic Constantin Gruescu din Ocna de Fier a găzduit, pentru mai bine de 75 de ani, numeroase și reprezentative eșantioane de minerale colectate mai cu seamă din aureola de contact a rocilor banatitice. Cu toate că, la începuturile sale, muzeul se concentra pe trăsăturile estetice ale cristalelor și agregatelor de minerale, valoarea științifică a acestei colecții a fost mereu implicită: multe dintre eșantioane provin din locuri inaccesibile astăzi sau din câmpuri miniere epuizate. Colecția se dorea, de asemenea, să fie o parte a unui ”Muzeu al Fierului” menit să ofere o imagine cuprinzătoare a îndelungatelor activități miniere din regiune.
Bazele colecției au fost puse în 1945 cu o serie de eșantioane pe care Constantin Gruescu – fost maistru minier – le-a moștenit de la bunicul și de la străbunicul său, martori ai perioadelor de maximă dezvoltare a exploatărilor miniere din zona Ocna de Fier-Dognecea. Pe tot parcursul drumului său profesional, Constantin Gruescu a colectat și a achiziționat minerale pe care le-a adăugat colecției. Încă din 1954, colecția a devenit un reper turistic și științific important. Deși inițiativa sa nu i-a adus vreun beneficiu material, Constantin Gruescu a reușit să amenajeze o mică sală de expoziție răspunzând astfel unui flux din ce în ce mai mare de vizitatori din țară și din străinătate. Nu sunt puține lucrările științifice de mineralogie sau care au avut în vedere determinarea unor vârste radiogenice ale rocilor din Banatul de sud-vest, bazate pe eșantioane unice din acest muzeu.
În preajma sfârșitului său, colecționarul deținea aproximativ 2300 de eșantioane dintre care mai bine de 800 erau expuse permanent. Colecția a fost cândva chiar mai mare decât atât: mai bine de 2000 de eșantioane au fost donate unor muzee și universități din România.
Cele mai multe eșantioane ale colecției provin din arealul minier Ocna de Fier-Dognecea, dar multe exponate de preț își au originea în alte zone ale țării sau în străinătate.
Există mai bine de 100 de forme cristalografice și macle ale calcitului, unele de dimensiuni impresionante. Exponate splendide de hematit cu forme cristalografice rare, amintind de celebrele ocurențe de la Ginevro și Capo Calamita (insula Elba), prezintă concreșteri specifice asemuite unor trandafiri de fier. Mai există spectaculoase pseudomorfoze de magnetit după granat, magnetit concreționar sub forma unor cortine stalactitice, precum și stranii pseudomorfoze de dolomit după magnetit octaedric. Granații – specifici zonei de contact a banatitelor – apar într-o mare varietate morfologică și cromatică: melanite, demantoide și andradite brune. Diopsidul din vechiul corp de minereu Simon Iuda apare în cristale perfecte, de mari dimensiuni. Cristalele gigantice de flogopit și mai multe minerale rare ca todorokitul, manjiroitul și palygorskitul conferă un plus de interes acestei colecții. O atenție deosebită o merită și eșantioanele de ludwigit colectate din cariera Magnet care constituie și locus tipicus pentru acest mineral. Cele mai impresionante exponate sunt însă extrem de rarele macle coaxiale de cuarț columnar, dezvoltate uneori în trei direcții și părând că au crescut suspendate, fără vreun punct de sutură cu substratul.
Colecționarul Gruescu și-a făcut datoria păstrând și arătând lumii minerale și cristale de negăsit astăzi. Datoria noastră este să facem astfel încât efortul său să nu fie irosit, iar colecția să nu fie risipită.
Gheorghe Ilinca
Recent Comments